Ilarion Ciobanu
Născut 28 oct. 1931 · Ciucur, Tighina, Romania
Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, Tighina, d. 7 septembrie 2008, Bucuresti) a fost un celebru actor român. A semnat de asemenea regia a doua filme. În anii 1950 a avut si o cariera de rugbist. Ilarion Ciobanu s-a nascut la Ciucur, în Tighina, pe atunci teritoriu al României. A copilarit la Constanta, pe malul marii. La 12 ani a intrat baiat de pravalie, dupa care o urmat "o lunga caravana de meserii: hamal, taran cu sapa, tractorist, miner, sapator, tâmplar, sofer, marinar, pescar" pâna în anul 1958, când intra la IATC, pe care însa nu l-a absolvit, pentru ca a avut de ales între a face "Setea" si a urma institutul. Ca rugbist si-a facut debutul în 1948, la Stiinta Bucuresti, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transfera apoi la Dinamo Bucuresti, unde cunoaste consacrarea ca sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul Bucuresti (1959-1962). Jucator de linia a II-a, cunoscut de apropiati sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintas de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect. Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alaturi de Ion Besoiu si Amza Pellea, respectiv alaturi de Stefan Ciubotarasu si George Calboreanu în Omul de lânga tine. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a detinut roluri principale. A fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lânga tine si Mara. Dupa 1989, Ilarion Ciobanu a continuat sa joace doar ocazional, în filme precum ar fi Crucea de piatra - Ultimul bordel, Terente - Regele baltilor, Tancul si Bored. La Prima editie a Festivalului International de Film Bucuresti, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelenta pentru contributia sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenti l-au aplaudat în picioare minute in sir.[necesita citare] Ilarion Ciobanu a decedat în dimineata zilei de 7 septembrie 2008, rapus de cancer faringian .
